E sau nu e The one

THE one

E sau nu e The one. Ti-ai gasit sau nu jumatatea. JUMATATEA. Ce aiurea suna asta cand tu cauti un intreg. De ce avem nevoie de jumatate cand noi suntem intregi. Si caut tot un intreg.

Sa poti in continuare aseza raze de soare pe etajera din biblioteca lui. Si a ta. Fara nori. Fara tornade. Mici furtuni doar de dragul soarelui ce reapare.
Dar nu insala. E prea usor.

Singur sau in cuplu, cautam fix aceleasi lucruri. O echipa. Da, The one e echipa ta. Nu, nu ai nevoie de 10 oameni pentru o echipa decat daca doresti un meci de fotbal. Atunci iti trebuiesc cam 22. Sa fie echitabil.

Poti fi in cuplu si sa ravnesti spre The one. Stand langa pesoana gresita, in comfortul vietii in doi, inselandu-te pe tine in primul rand. Mereu ne inselam mai intai pe noi insine inainte de a merge in deplasare.
Nu e lucru mai usor in societatea de azi decat sa inseli. Oricine poate insela. Provocarea cea mare e sa nu inseli. Sa ramai cu echipa ta, fara vreo ezitare cand va priviti in ochi.

Nu, sa nu crezi ca indragostindu-te de un om nou obtii o echipa. Nu. Indragostitul, fluturii, visatul cu ochii deschisi, topitul la gandul celuilalt si zambitul singur pe strada dureaza fix… Prea putin! Ceva mai mult insa cand apare elementul „distanta”.

Poti sa fii conectat oarecum cu fiecare om de care te indragostesti. Desigur ca la inceput omul respectiv in capul tau e orice numai realitate nu. E cum vrei tu sa-l desenezi. Ca desenam cand suntem indragostiti. Desenam calitati, coloram cuvinte, stergem orice urma de defect, colajul e utopic. Pana trece indragosteala. Cand se termina atunci sunt 2 variante: iubesti si deci incepi sa construiesti sau pleci. Pur si simplu. Nu merge si gata. Asa e ideal si corect. Cand lumile sunt prea diferite nu merge si gata.

Daca lucrurile s-ar derula astfel, lumea ar fi plina de cupluri fericite si oameni singuri care se pregatesc pentru o noua poveste.

Nu cred ca exista vreo regula, dragostea se intampla si atat.

Mereu am fugit de anumite tipologii de oameni de care am fost totusi indragostita. Le-am gasit unele intr-o citare a lui Plesu, in care descrie el niste feluri de a fi.

Am fugit departe de predicatori. Cei ce te cearta necontenit, care iti vor doar binele dar continua sa te creada inapt in a-l obtine si tot vor sa te „ajute” sa inveti din experientele lor.

Departe m-am dus si de pseudo-culti. Cei ce vorbesc doar in sofisme de Kant, cu sintaxe obscure, gramatica aproximativa si mesaj total inexistent.

Diplomati. Cei care nu pot sustine o conversatie sincera si reala. Cei ce te fac prin punctele de suspensie in care tu iti imaginezi o lume intreaga cand pentru ei e doar un joc. Reci si profunzi dar cu aparenta angelica.

Nici predicatori, nici diplomati, nici argati, nici catei, nici sponsori, nici disperati. Cand esti intreg nu cauti completari inutile ci doar pe The one.
The one e cel care merita, e un om bun in sensul profund al cuvantului.
Ca acte de bunatate vedem mereu, insa facute cu scopuri precise.
Nu, omul bun e bun si atat. E cel ce ar putea fi rau dar nu e.
E cel care crede in tine chiar si atunci cand ti-a cazut cerul pe umeri. Cand esti pe fundul abisului iar el reuseste sa-ti arate soarele, chiar daca nu-l poate culege pentru tine.
Cu the one trebuie sa iubesti sa vorbesti ca la batranete raman conversatiile.

The one nu te ridiculizeaza niciodata, nici nu-ti zdrobeste visele. Fara exceptie. Cu atat mai putin in public. Te incurajeaza sa-ti cultivi prieteniile adevarate, te lasa singur uneori cu ei ca intelege ca-s vechi si adevarati.

The one vrea sa-ti cunoasca familia, pentru ca, asa cum se stie, familia nu se alege. Buna sau rea, familia e punct de plecare si extrem de importanta pentru fiecare. Buna sau rea. Dar mai ales pentru cei care oarecum o regreta. Pentru ei familia e un gand ascuns de cum ar fi fost daca. Ai grija de familia celuilalt. Dureaza putin, ca doar nu trebuie sa traiesti cu ei. Este insa esential.

The one e echipa ta pentru care se munceste mult. Scopul e performanta fericirii. Si cum fericirea e o notiune variabila pentru fiecare, constand intr-o multime de momente si cateva franturi de timp, la fel de diferit e si the one.
Fiecare cu intregul lui. Fiecare echipa e unica. Putin haos in suflet si brusc se lumineaza raspunsurile. Oriunde esti in lume, cel mai important e pe cine ai alaturi. Cateva franturi de timp. Asta e fericirea.

Anca Biris

Reclame

Lasa un comment

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s