96 de ore

Imagine

96 de ore. Ma intorc acolo. Am 96 de ore de partea mea, restul devine secundar. Ti-as lua trecutul imprumut cu mine ca sa ti-l vindece malul marii. Pentru fiecare amintire frumoasa pe care am primit-o in dar de la tine.

Asa incep povestile. Unii cred ca iubim de trei ori pana la urma. Prima data iubesti un cel mai bun prieten. Asta te invata ca linia dintre prietenie si mai mult de atat e foarte putin desenata. A doua oara iubesti un om „perfect”. Insa invatam astfel ca perfectiunea nu exista. Si a treia oara iubesti un om care parca iti seamana, parca te completeaza, parca totul e simplu, iar lumile voastre se inteleg bine. Parca ce iti place la celalalt castiga mereu si restul sunt doar mici amanunte care te mai scot din sarite uneori si iti amintesc ca e si el un om. Si te opresti in a tot cauta secretul fericirii prin interviuri, semne si reviste cu doar 19,99 lei.  Eu cred ca iubim mult si niciodata la fel. Nu cred in una, trei sau noua iubiri. Cred insa ca fiecare dintre ele mai uneste cateva puncte din contur.
Lumea in care traim ne indeamna mereu a creea fiecare cate un microcosmos pentru liniste. Pentru cei dragi. Pentru a regasi parti din noi. Asa am crescut. O mana de oameni in jurul nostru ne erau suficienti. Fara 5000 de „prieteni”. Cu cat cercul e mai mare, cu atat te pierzi mai mult, incurajezi superficialul. Virtualul, pentru generatia de dupa noi, cei din 90, este infinit de daunator. In primul rand pentru ca schimba perceptia valorilor.

Imi doresc 96 de ore de frumos, de arta si de bine. Oamenii de arta imi par mie atat de minunati. Pentru ca nu pot concepe ceva atat de frumos precum o culoare, un sunet, o umbra pe o foaie, un obiect, o fotografie, orice manifest al frumosului prin arta, ar putea iesi din mintea si sufletul unui om rau. Nu pot sa concep asta.

Cu cat devii un om mai bun, cu atat ajungi mai departe. Departe in adevaratul sens al cuvantului, a ceea ce esti si nimic mai mult.
Am invatat insa si sursa esentiala a rautatii. Greutatea satisfacerii nevoilor primare. Am inteles astfel de ce oamenii sunt predominant mai buni cand nu au grija asta primara.
Mi-as dori un leac la rautate pentru cei ce nu au scuza asta. Pentru cei ce nu se mai lupta pentru a avea casa calda, frigiderul plin sau acces la sanatate. Pentru cei multi care nu se mai pot opri. Pentru patimitii de mereu mai mult si mai mare si mai…

Povestea mea incepe mereu cu a fost odata. Si cu fiecare moment de frumos.”A fost odata” azi incepe cu tine.

Anca Biris

Reclame

Lasa un comment

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s