Pentru sine

Imagine

Preocuparea pentru sine am descoperit ca te face tamp. A fi ocupat mereu cu tine iti deseneaza urechi in plus si coarne. Orori si angoase care sunt invizibile de alfel ochiului exterior. 

Aleg sa vorbesc despre asta ca si model de dezvoltare pentru ca nu mica mi-a fost mirarea sa dau accidental peste un studiu vechi de cand lumea care incepe ca o caricatura a omului. Astfel mi-a inceput aventura acestor randuri. Omul respectiv isi indrepta incet atentia dinspre sine spre exterior. Spre ceilalti. Oarecum spre cunoastere si ramuri de cercetare exterioare. 

Desigur, fiecare noua activitate lasa loc de vreo dezamagire, insa fara vreun puternic efect de distrugere. Vorba lui Russel, mania persecutiei si obsesia vinei; alea sunt distrugatoare.

Singurul fapt ce poate transforma o fiinta umana intr-o creatura jalnica este propria sa minte. Ramane universal valabil faptul ca cel mai mare inamic al fiecaruia se afla intre cele 2 urechi. 

Oamenii cu prea mult timp liber, intr-o continua lipsa de ocupatie si plictis permanent sunt victime sigure. Victime ale autodistrugerii. Pentru ca nici o activitate fructuasa nu a reiesit vreodata din preocuparea pentru sine insusi. Preocupare pentru propriul suflet este esentiala insa intr-un mod activ si creativ, deseori lipsit de introspectie.

Orizontul mental al oamenilor este extrem de dificil de definit in cazul celor preocupati de cunoastere. Intalnesc insa atat de rar oameni care sa stie a fi limitati la prezent. 

Si sunt unii atat de „ancorati” in viitor incat obsesia de a anticipa devine distrugatoare. Distrugatoare pentru ca insusi fericirea lor e astfel reportata  in viitor si niciodata atinsa. Unii mai au mereu cate ceva de terminat inainte sa… Mai cativa ani si apoi… Sa treaca perioada asta si atunci… A planifica este intr-adevar esential insa planul in sine prea putin. Si gata. „In curand” ramane atat de relativ incat poate sa nici nu existe vreodata. 

Si culmea ca dreptul la prezent il avem fiecare. Si tot ce facem acum ne schiteaza acel „in curand”. Pierderea de timp la orice varsta are mereu consecinte. Iar ” in curand” are sa apara. Insa dintr-o data. Ca asa se manifesta raul. Ca un cer care cade.

Pazeste-ti prezentul. Deschide larg ochii. Lasa criteriile. Uita de cifre, numere, planuri, ani si varste. Clipeste si lasa-te mangaiat de azi. Lasa-ti orizontul mereu indepartat. Insa vizibil. Si acum zambeste-i. Apuca-l de-o mana si lasa-te dus. Fii curios. Inconjura-te de bine. De binele tau. Pe tine lasa-te in pace o vreme. Cultiva-te insa.  Prin tot ce te inconjoara. Dedramatizeaza-ti propria persoana. Printre atomii tai abia sa ai loc de tine! Fa-te un conglomerat de atatea si atatea nuante.  Delfinii nu sunt singuri niciodata.

Anca Biris

Reclame

Lasa un comment

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s