Pregatire de zbor

A9

Pregatire de zbor ce se intinde pe o eternitate de timp. Dupa un ragaz de ore bune, raman singura intr-o multime de suflete. Ma napadeste o neliniste ingrozitoare, ca atunci cand mergi nepregatit la un examen si se anunta primul subiect. 

Citesc ochii deprimati ai celor ce ma inconjoara. Unii sunt aroganti, altii vedete, iar restul… muritori. Ma asez langa singurii oameni ce rad de se prapadesc. Molipsitor. Sunt incantata. Unul dintre ei imi completeaza un lapsus. Povestim o vreme.  Privim prin enormul perete de sticla si totul e alb, iar zapada continua sa cada ca-n povesti. Parca peisajul asta de alb infinit nu ne mai ingaduia sa privim altundeva. Si radem toti 4 asa pana la lacrimi.

O tanti blonda dichisita vorbeste la telefon. Atat de tare. Era o femeie frumoasa insa trista. E teribil! Nu ar trebui sa existe femeie atat de trista. Femeile dau viata! Ar trebui sa fie mereu vesele!  Femeie dichisita ce tine de mana un copil blond. Trista. Biata femeie. Fericirea si-o tinea de mana! Pentru ea insa… Era atat de departe. Maretia ei era amorul propriu. Tot ala are sa o si nenoroceasca.

Continua sa-si certe vocea de la capatul firului. Copilul o privea cu ochi mari si iubitori.

Taci mai Radu! Gura! Sa nu te mai aud! Ma obosesti mai! Daca nu mai poti atunci de ce ma mai prostesti? Gura!O fi fost doar un nou mincinos in viata ei.

Alte 2 ore. Cei veseli acum au adormit. Decid sa depasesc emotiile ucenicului in fata maestrului si sa merg prietenoasa spre una din.. vedete. Mai zburaseram de vreo 2 ori, in trecut,  prin perioada asta frumoasa a anului, cu acelasi avion.  Aparent agreabil. 3 fraze mai tarziu. Plec. Sunt sigura ca va aplauda la aterizare. Mai bine ma duc sa incerc sa adorm.

Imi place sala de asteptare, e parca ferita de zgomotul celor mereu ocupati . Nu sunt eu prea sensibila; insa uneori nimicurile te enerveaza cel mai tare. Nu! Nimic nu dispare cu adevarat. Incerc sa ma las sedusa de aparenta armonie a contextului in care ma aflu. Iar ACASA am sa ma intorc oricand. De cele mai multe ori doar cu gandul.

Ma gandesc la maine. Incepe o noua lectie. Din nou de dimineata. Niciodata nu mi-a placut prea mult sa ma trezesc dimineata. Am nevoie de timp dupa trezire. Ca sa devin incet eu. Ma privesc dimineata in oglinda. Nu ma vad. Nu-mi vad fata care sa ma priveasca inapoi. Incep apoi incet sa ma vindec de mine prin mine.

Teoria asta mult citata mi se intampla. A crede ca dorind mult si cu suflet orice lucru, atunci cand te astepti cel mai putin, are sa ti se intample.

Printre nori aproape toti au adormit. Ma chinui cu o lumina chioara. Am ajuns la Lille?!  Lille.

Noaptea asta am sa admir indeosebi finetea prin care mi s-a transmis o lectie despre mine si o amintire. Amestecul de:  Si cum ar fi fost daca..

Zbor.

Anca Biris

Reclame

1 comentariu

  1. cand cineva imi da safutri fara sa i le fi cerut, am tendinta sa imi cer scuze, chiar si atunci cand stiu ca nu sunt vinovata cu nimic, fiindca ma gandesc ca poate totusi oi fi deranjat cu ceva. procedez corect?PS da, la postul anterior era un autoportret esti un ingeras care canta vestile bunePS2 stii, eu cand am de-a face cu cineva cu care nu doresc sa interactionez, il ignor elegant; sunt unii care te ademenesc cu dulceata, ca apoi sa-ti tranteasca usa in nas ca sa rada pe infundate apoi. cum o fi mai corect?

    Apreciat de 1 persoană

Lasa un comment

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s