Saptamana de aur

Saptamana de aur abia s-a incheiat. Da. Asa se numeste perioada asta de octombrie la Paris. E de aur pentru ca se umple de chinezi. E sarbatoare nationala in China si atunci se pleaca in calatorie.

Anul asta insa am fost mai curioasa decat sunt de obicei. Am decis astfel sa raman printre ei. M-am ocupat personal, timp de 10 zile, exclusiv de ei. Am vrut sa aflu ceva mai mult despre pinguini. Eu ii numeam pinguini. Aproape toti de aceeasi statura, merg leganat, fac mult zgomot si sunt mereu grabiti.
Disperati sa cumpere, ei cumpara TOT. Au liste intregi, pentru ei si pentru altii ramasi acasa, unele liste recente, altele de prin 2006, 2010… semn ca se pregatesc de ceva timp.

Stateam intr-un colt si ii observam. Sunt mai mereu uimita de entuziasmul lor de a fi aici. Urlau, radeau, isi faceau poze cu plasele de cumparaturi in fata magazinelor, inauntrul lor…peste tot.
Zambeam. Eram incantata de rezultate. Pinguinii erau bucurosi, eu la fel. Si stand asa deoparte, se apropie incet o chinezoica. Ar da orice oamenii astia sa aiba viata dumneavoastra. Ascultand-o, fara sa ezit, o invit sa luam ceaiul impreuna, intr-unul din separeuri.

Va privesc de aproape o ora. Ne-ati analizat pe fiecare in parte. Cu mila parca. Aveti insa dreptate.

M-au surprins cuvintele ei. Nu mi-am dat seama ca eram atat de usor de citit in acel moment. A gandi cu mintea altuia m-ar fi salvat din incurcatura. Insa nu a fost sa fie asa, Schopenhauer era prea departe.

Draga Xun, (aveau toti etichete cu numele, ca si scolarii), parca imi vine greu a intelege cum pot cumpara, asa, tot ce vine la rand, cu cat mai scump cu atat mai bine, niste oameni in slapi, trening, ce merg aliniati, urmarind ghidul cu steagul ridicat.

Ma priveste in ochi si-mi intinde cartea ei de vizita. Ea era ghidul. Apoi a inceput sa vorbeasca.

Imi recuperez grupul la aeroport. In functie de situatia lor financiara, le organizez calatoria. E o victorie uriasa pentru ei ziua in care li se permite sa plece din China. Doar cei cu relatii au norocul asta. Isi platesc 2 saptamani de vacanta in Europa. Atat. Traseul e foarte bine stabilit. Paris. Geneva. Milano. Londra.

Cand ii intampin la aeroport, le iau pasapoartele. Raman la mine pe toata perioada excursiei. Ii cazam mereu afara din oras. Cam la 25,30 km. Astfel raman dependenti de ghid, de bus, de grup.
Ghidul e seful lor. Nu indraznesc sa iasa din cuvantul lor. Desigur, 90% dintre ghizi sunt instalati de ani buni in Europa.
La Paris stam trei zile, dintre care doua de cumparaturi si una de vizitat.
Primele doua zile sunt destinate exclusiv magazinelor. Ghidul primeste 10% comision din orice cumpara ei. E unul din motivele pastrarii tuturor pasapoartelor. Ei nici nu stiu ca pot cumpara fara pasaport, care serveste de fapt doar in recuperarea taxelor la aeroport. Sunt cei mai buni executanti. Aproape niciodata nu ies din vorba ghidului.

A treia zi ii ducem sa viziteze. Cu busul. Fac poze fara oprire, insa nu au voie sa se plimbe pe jos. Doar pe distante foarte scurte, de la bus la obiectivul turistic si inapoi. Totul se intampla in grup si urmarind steguletul ghidului. Atat. Extrem de rari sunt chinezii ce calatoresc cu familia, ei sunt de regula extrem de bogati si de cele mai multe ori fac parte din clasa politica.

Seara ne intoarcem la hotel. De acolo nu au cum sa plece singuri, sunt mult prea departe de orice. Iar dimineata de regula ne indreptam spre aeroport, apoi o data ajunsi la noua destinatie, o luam de la capat. A inceput sa planga.

Ma auzea, cred, cum tac. Taceam infiorator. Nu mai reuseam sa o privesc. Unii oameni pot avea o influenta uimitoare asupra mea si nu mai reusesc sa-i privesc in ochi de teama sa nu devin, oarecum, la fel ca ei. Iar cuvintele bune mi le pierdusem de mult.

Mi se racise si ceaiul.

Anca Biris

Reclame

3 comentarii

  1. Wowww…..am ramas si eu fara cuvinte!!! mi-e greu sa concep situatia asta, dat fiind faptul ca noi suntem liberi si cu acces nelimitat la informatie (faza cu retinutul pasapoartelor si ca ei nu stiu ca se poate cumpara si fara).

    Apreciază

  2. de ce , ati uitat (sau nu stiati) ca exact acelasi era regimul turistilor romani imediat dupa Revolutie ?Acum vreo 18 ani intr-o excursie „organizata” in Grecia am trait-o pe pielea mea…si ca sa vedeti ca se poate si mai rau ghidul , care pastra pasapoartele ne-a anuntat ca in caz ca se „pierde”vreunul dintre noi raspundem ..nu cu capul ca pe vremea turcilor ci cu…pasaportul si asa am avut ocazia sa vad cati isi gresisera vocatia….dintr-o data ramasesem mai putini turisti si (mult) mai multi detectivi in vacanta .

    Apreciază

Lasa un comment

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s