Mereu prezenti

Mereu prezenti indiferent ce faceam. Ei reuseau cumva sa fie acolo. Nu, nu ne mustrau. Ne vegheau. Se asigurau sa fim mereu pe drumul cel bun. Asa cum si-l imaginau ei. Mama ne-a fost dintotdeauna cea mai buna prietena. Tata a devenit pe parcurs. El era cel ce…transa! El alegea un DA sau, de cele mai multe ori, un NU! Asa si-au impartit ei rolurile de cand ma stiu. Astfel incat stiau mereu… totul!

Mama era urechea blanda care ne asculta. Despre orice. Despre oricine. Comenta cu noi evenimentele, ne dadea sfaturi, ne stergea lacrimile. De ras sau de plans. Ea era mereu acolo.
Ei ii povesteam totul. Ea insa, in secret, ii povestea si lui tata. Noi am inteles tarziu tactica lor.

Tata e dascal. El stia cum functioneaza tinerii. Poate de aia am lipsit din atatea tabere, de la nenumarate chefuri. Am mai ,,scapat” si noi uneori. Sfintii exista doar in carti si…in Biblie.

Atunci ii aratam cu degetul. Spuneam ca noi nu avem noroc. Acum insa, le multumesc! Cata dreptate au avut…
Ei sunt in toate amintirile mele.

Mama era sufletul casei. Era mereu vesela. Cand venea acasa, striga de la usa:
,, Am ajuuuuns! ” Zambesc si acum amintindu-mi. De la ea am invatat a fi un om bun. Am invatat sa ascult cand mi se vorbeste. Sa ascult, nu doar sa aud! Ea asculta mereu. Si gasea solutii. Avea un raspuns la toate. Mama e cel mai bland om pe care-l cunosc. Si cel mai fidel. Cel mai fidel prieten! Mama mea e … MAMA !

Tata era mereu in fotoliu. Inconjurat de teancuri de carti. De examene de corectat. Uneori ii aranjam noi doua lucrarile deja corectate pe note. Ma impresiona sa vad, rar, cate un 10. Zece dat de tata era rar. Tata ne impartasea mereu lectii de viata. De la tata am invatat sa nu calc stramb, sa fiu mereu cinstita cu mine. Sa nu fac niciodata ceva care sa ma faca sa-mi fie rusine sa ma privesc in oglinda. Tata e cel mai drept om. El ajuta pe oricine merita sa fie ajutat.

Am invatat ca cele mai frumoase cadouri sunt amintirile.

O sa-mi amintesc mereu plecatul cu masina in vacanta la mare. Noi 4 si lumea larga. Pentru noi doua era o aventura. Nu dormeam toata noaptea. Iar pe drum puneam o multime de intrebari. TOT drumul. Ei ne raspundeau, cand unul, cand celalalt. Cand masina mergea incet, deschideam geamul. Trebuia mereu sa simt cum miroase afara. Apoi ne puneam de acord. Miroase a…. dupa ploaie la Minis, sau … decembrie la Lipova, sau… scarile gradinitei de pe str.Sebesului, sau… acasa la Frau Elma. Culmea… Si acum recunosc toate acele mirosuri!

Cand nu plecam cu parintii, vacanta era la Lipova, la bunici. Acolo…era lumea noastra, in ciuda faptului ca bunica era mai severa decat mama si tata la un loc! Acolo ea decidea totul.

Bunica  era cea mai dichisita dintre noi toti. Ea nu iesea niciodata necoafata sau cu hainele de casa. Nici macar sa ia paine. Asa a invatat-o mama ei. Imi amintesc ca ne calca hainele si ca sa iesim la joaca pe strada. Bunica ne imbraca mereu la fel. Ducea material la croitoreasa sa ne faca rochii. Tanti Ecaterina cosea pentru toata Lipova. La ea acasa erau mormane de nasturi, de catifele si dantele. Nu aveam voie sa le atingem. Sa nu fim…needucate! Bunica mea m-a invatat disciplina. Totul se intampla la fix! Mesele erau la ora fixa, culcatul la fel. Nu exista negociere. Bunica mea nu se plangea niciodata. Niciodata! Ea era mereu proaspata si gata de treaba.

Bunicul insa…era complicele nostru. Pe el nu-l suparam niciodata. El era mereu gata de joaca. Pe el il tundeam, ii faceam unghiile cu oja, radeam pana la lacrimi in fiecare zi. Cu el vindeam cirese la strada, vorbeam cu toata lumea, pana venea bunica si ne punea pe toti la punct! Bunicul meu era prieten cu toata lumea; oricine se oprea pe banca sa vorbeasca cu el. Bunicul meu era cel mai prietenos.

Noi am avut o copilarie frumoasa. Am fost copii care se umpleau de praf, care aveau prieteni pe strada si care au crescut la bunici.

Parintii si bunicii nostri, ai tuturor, sunt parte a ceea ce suntem  noi astazi! Iar prin ei, noi ramanem copii mereu…

Sarutmana mama! Sarutmana tata! Sarutmana bunicilor mei!

Anca Biris

Reclame

3 comentarii

Lasa un comment

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s